Dans sportiv

Dansul sportiv este o îmbinare a artei cu sportul. Dansul ca arta, ca manifestare prin miscare a spiritului sta la originea dansului sportiv. Dansul ca sport întregeste arta miscarii, eleganta acesteia, cu vigoare, expresivitate si nu în ultimul rând cu spiritul de competitie care genereaza dorinta de autoperfectionare si autodepasire.

Indiferent daca va ajunge sau nu vreodata olimpica, dansul sportiv ramâne disciplina cea mai selectiva si cu cel mai mare impact asupra stilului de viata al celui care a practicat-o cu seriozitate, pentru ca dansul nu înseamna doar maiestria miscarii, ci si sensibilitate, finete si înnobilare.

DANSURI STANDARD:

Valsul lent: este un dans care se interpreteaza cu miscari largi pline de eleganta, se caracterizeaza prin înaltari si coborâri elegante

Vals vienez: s-a dezvoltat din dansul popular german. Ca stil este fugitiv, usor, bazat pe rotiri largi, deplasari continue fiind poate cel mai cunoscut dans standard.

Slow fox: este cel mai tipic dans englezesc. Se danseaza cu pasi egali ca lungime, cu unduiri nerupte, corpul aluneca într-o deplasare continua solicitând siguranta si echilibru.

Quick step: este cel mai energic dans standard, jucausi, vioi, cu ritm iute si cu un farmec aparte.

Tango: este un dans foarte raspândit în întreaga lume, provenind din Argentina, este plin de personalitate, are o traire intensa în ritm alert, înfocat, pe o melodie foarte ritmata, placuta si cu temperament specific.

DANSURI LATINO:

Cha-cha: a fost introdus în grupul dansurilor latino- americane dupa anul 1950, având un ritm sincopat.

Samba: este original din Brazilia, plin de vitalitate si forta.

Rumba: este un dans de provenienta afro-cubanez, romantic, subtil si sofisticat denumit “dansul îndragostitilor”.

Jive: este varianta rapida a dansului american numit jitteburg, care a pornit de la ritmul rock and roll.

Paso doble: provine din Spania, simbolizând lupta cu taurul.

Figurile de dans de care se tine cont în timpul concursurilor depinde de gradul de dificultate pe care si-l asuma perechea în cauza. Din acest motiv, competitiile cuprind mai multe clase, prima fiind denumita Hobby dupa care sunt notate de la E (începatori) la A (avansati), la care se adauga clasa S (maestri).

Diferențierea între clase se face pe baza unui punctaj acumulat în timp de pereche prin participarea la diverse concursuri, în functie de locul câstigat si de dificultatea concursului. Fiecare clasa este împartita pe categorii de vârsta.